Dacă citești asta, e bine pentru mine și nu atât de bine pentru tine. Bun pentru mine pentru că înseamnă că am reușit să nu mai amân și să scriu primul articol din cele 300 pe care vreau să le scriu și chiar fac ceva. Nu atât de bun pentru tine, deoarece tu doar procrastinezi și ai decis să citești despre asta și ai o scuză că cititul este util.
Îți amintești de cele 2 zile inainte de examene cand invatai totul care acum par a fi atât de cool? O amintire a super distractiei de atunci? Tocmai începusei să procrastinezi.
Esti acum la jumătatea vârstei de 40 de ani și amânarea s-a acumulat. Toate aceste lucruri pe care ai fi putut să le faci în ultimii 20 de ani, pe care le-au făcut prietenii tăi și pe care tu pur și simplu nu ai avut chef să le faci în acel moment.
Lasa-ma să-ti spun că toată această procrastinare acumulată a dus probabil la un anumit nivel de depresie. Nu ai făcut nimic cu viața ta. Dacă ești aici, înseamnă că lucrurile merg în jos. Depresia face ca procrastinarea să fie și mai accelerată. Nu ai făcut nimic până acum și nu vei face nimic nici în viitor, pentru că depresia îți spune că nu are rost să faci nimic. Este prea târziu și oricum nu ești un finalizator.
Citirea acestui articol nu va rezolva problema ta de procrastinare, iar faptul că l-am scris nu o va rezolva nici pe a mea, pentru că am început atâtea lucruri până acum și nu le-am terminat niciodată, așa că nu se știe dacă voi continua să scriu și restul de 299 de articole pe care vreau să le scriu.
Pentru că, bineînțeles, sunt mereu atras de lucruri noi și strălucitoare. De îndată ce încep să fac ceva și trec de primele 2 săptămâni, interesul dispare și încep un nou blog, proiect sau joc video. De obicei, dacă nu obțin rapid o recompensă sau un efect, interesul se estompează.
Vestea bună pentru mine este că și tu, cititorule, faci la fel. Așadar, nu sunt singurul care nu-si urmează visele, pasiunile și drumul vieții.
Nici să scriu acest prim articol nu a fost ușor. M-am trezit de dimineață și m-am gândit să fac saltul și să încep ceva nou – să scriu despre procrastinare. Apoi am decis că ar trebui să încep prin a-mi face o cafea. Apoi citind despre unde ar fi bine să îl public. Pe propriul meu blog? Medium? Substack? Apoi m-am hotărât că aș putea să mă joc un pic de Word of Tanks. Apoi am tras un pui de somn pentru a lăsa gândurile să se acumuleze. Apoi am luat prânzul și să beau o bere artizanală.
Apoi s-a întâmplat că mi-am spart un dinte în timp ce mâncam o prăjitură. Și ce să vezi, durerea pe care nu o pot rezolva decât în zilele următoare din cauza Sărbătorilor a fost catalizatorul pentru a scrie primul articol, pentru că oricum nu mai era nimic altceva distractiv.
Așa cum am spus mai devreme, acest articol nu are soluția pentru procrastinare. Bineînțeles, am încercat cărți, videoclipuri și articole despre cum să nu mai procrastinezi și să începi să faci. Am încercat să fac liste și planuri. Am încercat metoda celor 2 minute în care începi încet, cu primii pași spre a face ceva și te oprești înainte de a deveni enervant. Am încercat gânduri pozitive. Am încercat să asociez un lucru care trebuie făcut cu un lucru care îmi place.
Nimic nu functioneaza.
Și totuși reușesc să fac unele lucruri. Lucruri pe care le-am promis prietenilor mei sau lucruri pe care le așteaptă clienții mei. Deci lucruri în care unele persoane externe așteaptă ceva de la mine.
Așa că, iată-ne. Vreau să public 300 de articole despre procrastinare în următorii 2 ani. Îți promit, public, că voi publica 300 de articole în următorii 2 ani. Asta e o datorie cât se poate de externă pe care o pot face acum.
Sunt destul de încrezător că voi ajunge să scriu vreo 10, pentru că acestea sunt primele 2 săptămâni de când încep ceva. Așa că vă rog să reveniți după 2 săptămâni și câteva articole să vedeți cum mă descurc.
Începem, acesta este primul articol, mai sunt 299 de articole, au mai rămas 730 de zile.
